acum

şi sunt momente şi chiar şi zile în care bei chiar dacă ştii că iei pastile, în care vrei să dormi şi luni şi marţi pân pe la nouă, în care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă.

Mega ultra ocupată, că nici de mine nu îmi văd. Adică de ce am în interior, când nu mă mai interesează ce simt, cum, când, unde, faţă de cine. Momentele alea în care nu vrei decât să stai şi să vorbeşti cu tine, dar nu poţi pentru că timpul nu îţi permite, pentru că nu vrea să se oprească. Chiar dacă te trezeşti mereu la ora opt şi te culci după miezul nopţii. Speri măcar că toate eforturile tale nu sunt în zadar şi că odată tot ce faci va fi răsplătit.

Și nu ai timp de sentimentalisme, de chestii siropoase, de scris chestii romantice pe blog sau în tine. Te doare tot și răceala nu vrea să își treaca, plus că nici nu știi de unde ai luat-o. De ceva zile nici nu ai ieșit din casă. Ce e drăcovenia asta?

E Mercur retrograd cumva? Nimic nu merge bine, nimeni nu merge bine, numai timpul aleargă.

Sunt așa zile când nici măcar nu vrei să te dai jos din pat, nici să mănânci, nici să nimic. Asculți obsesiv noua ta melodie obsedantă și te decizi să iei o pauză, să scrii pe un blog necitit. Oricum nu ai ca scop să îți vadă toți neliniștile și frustrările. Vrei doar să le expui elaborat.

Nu vrei să spui: Bă, am răcit, mi-e rău, am chestii de făcut. Le vrei elaborate, detaliate, abstracte și înțelese doar de tine, pentru că doar asta te face să te simți mai bine. Poate dacă știai să pictezi sau să cânți te defulai altfel. Ție îți rămâne doar scrisul, biet muritor fără talente. Scrisul mediocru, nesupravegheat, fără figuri de stil și prea puțin explicit. Paradoxal.

Și când scrii îți vin ideile reconfortante, imagini cu oameni interesanți, dorințe și planuri de viitor. Vrei să vii acasă la cineva care te înțelege și care îți acceptă toanele tale aberante. Probabil e un fel de pleonasm, but who the fuck cares?  Care stă lângă tine, indiferent de cât de rău ai fost azi și de cât de mult ai greșit. Care te face să vrei mereu să fii mai bun și toate să îți iasă perfect. Cineva spre care să îți îndrepți toate sentimentele alea pozitive, că alea negative le reverși asupra oricui ai chef: străini, vecini, vânzătoare, inamici și zei.

Și cum o apropiere de-asta îți face o zi de căcat să devină una extraordinară. Da, ieșită din comun. La mine funcționează.

Ce e ciudat e că mereu mă opresc la chestii legate de sentimente, trăiri și persoane. Niciodată nu trec de treapta a treia a piramidei în final, nu ajung la autorealizare și stimă.

One at a time, my young padawan.

Anunțuri
Etichetat ,

...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: