Să vorbim despre dragoste, la masculin

Nu înţeleg ce se petrece cu bărbaţii de se transformă în femei. Femei elegante, cu planuri, dorinţe, sentimente.

De ce brusc bărbaţii nu sunt cei care protejează ci trebui protejaţi? De ce sentimentele lor dau pe afară ca o oală în flăcări? De unde şi până unde un bărbat nu are tupeu să pună punct unei relaţii? Unde sunt vremurile cu masculin şi feminin?

Femeile nu sunt muze. Scopul lor în viaţă nu este să impresioneze un dobitoc visător, ele fac mai mult de atât. Da, feţe frumoase sau corpuri sau ambele. Dar nu muze. Muzele sunt ale literaturii, sunt ireale. Nu vreau să aud vorbindu-se de asta. Femeile sunt la fel, cu dorinţe, defecte, planuri, ură, frustrare, nervi!

Muzele se nasc din naivitatea unora, din prostia lor. Sunt semi-oameni care nu au nimic de contemplat, pentru care ultima generaţie de telefoane este prea ieftină şi se gândesc cum să dea un sens vieţii. Atunci decid ei, tam-nesam, să arunce totul în capul celei de lângă.

Vorbesc în numele părţii feminine, deşi nimeni nu m-a însărcinat cu asta, pentru cei 2 cititori: O fată nu vrea să fie o muză, iar dacă vrea, nu merită!

Că tot nu prea am fost prezentă să predic feminismul şi egalitatea la un loc.

Anunțuri

Un gând despre „Să vorbim despre dragoste, la masculin

  1. Haa! Ce discutam astăzi. Subscriu, subscriu, subscriu!

...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: