Poveste faină

Dimineaţă însorită, linişte în cameră, colegă plecată, timp berechet de somn. Aşa se trezi eroina noastră dis-de-dimineaţă, dornică de a începe ziua. Cu ochii întredeschişi plănuia.

Am să plec, mă mut, aici nu mai este nimic. Oraşul ăsta-l ştiu ca-n palmă, vreau mai mult şi sigur acolo găsesc. Dacă nu, plec mai departe, am să plec întruna. Poate niciodată nu voi avea un loc al meu. Nu vreau să stau, dacă stai, îţi stă norocul.

Hm… Zi leneşă, fără prea multe planuri. Îi era lene să se dea jos să facă o cafea, mai degrabă ar mai sta în starea aia dintre vis şi stare de veghe. Mai amâna puţin realitatea…

Ce avea să facă azi? Era cald, începedea deja să devină insuportabil în camera ei de la mansardă.


 

Anunțuri

...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: