Însemnări de povestit

De ce a trebuit să vină şi asta? Nu era suficient că nu ne ajungeam cu nimic până acum, trebuie să avem grijă şi de ea?! Şi la urma urmei, ce fel de boală e asta, schizofrenia?

Stă toată ziua cu jucăriile în faţă la 22 de ani. Sau când nu face asta se uită în oglindă şi plânge, plânge, plânge. Câteodată o apucă frenezia curăţeniei şi toată lumea trebuie să se dea din calea ei. Nu rămâne nimic în urmă, totul este rearanjat.

Mama încearcă să îi explice, dar nici ea nu înţelege exact despre ce este vorba. Vrea doar să o ajute cred, dar simt că asta ne dezbină mai mult. Nu era mai simplu dacă rămâneam doar noi? Nu era bine nici înainte, dar măcar ştiam că mai pot ieşi şi puteam să mai pierd vremea pe afară. Să amân ora la care vin acasă şi dau nas în nas cu toate problemele. Acum trebuie să am grijă de ea… Totul de când i-a plecat mătuşa.

Mi-e teamă că într-o zi nu o să mă mai trezesc. Stau şi o ascult cum vorbeşte singură şi îşi creează tout felul de poveşti. L-a speriat şi pe tipul care venea să ne mai ajute prin casă când a aruncat cu pantofii după el strigând: Tu eşti alesul!

E bolnavă… Ştim cu toţii că este grav, dar nimeni nu îi spune. Ce sens ar avea?! Oricum nu ar înţelege. Încercăm să facem un basm din puţinul care i-a mai rămas.

Şi toţi mă ştiu doar drept sora Cenuşăresei

Anunțuri

...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: