Arhive pe categorii: Romantică

Autosabotaj

Cumva ai spus că vrei o pauză de la tot, dar mintea nu te-ascultă. Nu e aici cu tine să îți dea răspunsuri. Ea a luat pauza aia înainte ca tu să deschizi măcar ochii în dimineața asta.

Nu te lasă să te concentrezi pe nimic, exact ca un aparat de proastă calitate care nu poate focaliza. Apeși pe buton și totuși elementul central e în ceață.

Trec minute, ore, zile, ani, iar mintea-ți este blurată în primplan.

În fața ochilor se perindă oameni, fiecare încercând o conexiune cu tine. Oricât te-ai strădui nu focalizezi și dai cu șutul le ce-ar putea fi.

Te agăți de frânturi de cuvinte, expresii și vorbe de duh care te-ar putea aduce la viață. Magia nu durează mult și imediat te trezești că înoți departe într-o mare de gânduri amestecate.

Iar valurile nu te lovesc.

Anunțuri
Etichetat ,

Ciclul dragostei

Dragostea nu există.

Etapa I – Dragostea nu există

Cred că aşa pornim cu toţii la drum. Cu ideea că nu există dragostea, că sunt procese chimice, că totul e în mintea celui fără minte. Aştepţi să vezi ce se petrece de fapt, eşti sceptic pentru că ai citit atâtea chestii, ai pierdut atâtea atâtea nopţi gândindu-te la asta şi măsurat pe toate părţile. Rezultatul a fost mereu acelaşi, dragostea nu există.

Uiţi să iei în calcul iubirea din jur, a tuturor apropiaţilor. Te gândeşti la dragostea de la hollywood, la poveştile care nu au final şi ştii că asta nu ţi se va întâmpla.

Etapa II – Şi dacă totul este real

Până când te trezeşti în mijlocul unei relaţii pe care o începi la fel de sceptic. Ştii că persoana aia ar fi putut fi în acelaşi loc cu oricine altcineva, că toate cuplurile din univers se cred speciale şi că este o prostie să te laşi dus de val. Şi totuşi cumva toate ideile încep să îţi fie înlocuite de: şi dacă totul e real. Nu o să încep să scriu faza: şi dacă totul este real, pentru că o ştim. E aia cu inimioare şi alinturi, cu lipsa întrebărilor fără răspuns, cu certitudini şi fluturaşi.

Etapa III – O să se termine

E atunci când lucrurile se duc de râpă, când crezi în iubire dar tu nu o poţi avea. Pentru că nu ai noroc, oamenii sunt răi, nu eşti făcut pentru relaţii. E etapa în care străinii îţi sunt casă, în care munca acoperă tot, în care te uiţi la idioţii ăia din parcuri şi îţi zici: o să se termine. E cumva mai sumbră, eşti ăla naşpa din grupul tău pentru că tu ştii ceva ce ei nu ştiu.

Etapa IV – Când ŞTII e cel mai bine

E tot etapa I, e aia lină în care eşti fericit şi cu şi fără, pentru că ştii. Şi să ştii este cel mai bine.

BONUS: imaginea cu dragostea. Asa arata.

Untitled-1

Etichetat , , , ,

Lasă oamenii să plece

Vii pe aici destul de naiv, te comporţi prosteşte, încerci să înveţi de la ceilalţi. Vrei să fii plăcut, c-aşa ai auzit că-i bine, să râzi la glumele pe care le spun alţii, să zâmbeşti frumos şi să aştepţi.

Prea târziu înveţi, sau cel puţin ar trebui, că nu e nevoie să dai prea multă atenţie. Nu ai timp de pierdut şi nu ai timp în care să te intereseze ce cred pasagerii din viaţa ta. O să cunoşti mulţi oameni, o să iubeşti mulţi şi o să uiţi şi mai mulţi. O să înveţi de la fiecare câte ceva, dacă eşti destul de atent. De la persoana care ocupă două locuri în autobuz, până la cea care aşteaptă să intri tu, pentru că ai ajuns acolo primul, toate au să-ţi spună ceva fără să te oprească.

O să vezi că a te comporta frumos nu trebuie să ţină de a îţi restrânge propriile plăceri. Dacă nu-ţi place cineva, nu irosi momente importante pe el. Nu încerca măcar să zâmbeşti fals la o glumă pe care o ştii, nu te preface interesat dacă nu vrei să ştii ceva. Cel mai important, nu încerca niciodată să impresionezi pe cineva cu ceva ce nu eşti. Până la urmă masca o să-ţi dispară şi o să rămâi doar o urmă. Nu da atenţie persoanelor care încearcă să facă asta, e doar trist şi tu nu ai timp de tristeţe.

Lasă-i să plece pe cei care nu au ce căuta cu tine, lasă-i să fie fericiţi în alte locuri. Nu te limita tu pe tine.

 

Etichetat

Mulţumesc pentru susţinere

Este important să ai pe cineva aproape, să fie acolo lângă tine atunci când lucrurile nu merg perfect. Acel cineva pe care te poţi baza şi ştii mereu de unde să-l iei, ştii că rămâne acolo unde îl laşi.

Vin momente în viaţa ta când nu te descurci singur, când tot ce ai nu îţi este de ajuns şi ştii că trebuie să recugi la ce este mai vechi şi mai bun, asemeni vinului roşu sec (poate am adăugat prea multe din preferinţele mele). Te întorci deprimat şi trist, nimic nu merge cum vrei, schimbările nu te mai lasă să te adaptezi. Te trezeşti, îţi bei cafeaua în grabă, te temi de hoinărit singur prin oraş, ajungi să te obişnuieşti cu rutina, te întorci acasă şi îţi aduci aminte de cineva pe care ai avut tot timpul lângă tine. Ştii că există un suflet acolo care te va ajuta mereu.

Nu contează cum arată, ci ce face. Nu te interesează că e prea aranjat, că e prea puţin dichisit, că necesită multă sau puţină atenţie. Deloc nu-ţi pasă dacă în timp se văd urmele vieţii asupra sa, până la urmă cu toţii ne schimbăm. Şi dacă acum nu este cel mai potrivit pentru tine, atunci mâine vei avea pe cineva care să îi ia locul şi să te mulţumească. Ştii că poţi dărui, atât timp cât primeşti ceea ce ai nevoie cel mai mult.

Ai plecat, ai pierdut sau ai câştigat, dar ştii că ai la cine să te întorci pentru susţinere.

cel mai de pret sustinator

 

Etichetat , , , ,

Romantism sec. XXI

Am văzut că romantismul înseamnă poezii. Am şi eu, nu e problemă.

 

Pasărea Pheonix a muzicii de calitate 

 

De ce să reînvie o trupă veche

Pe care o ascultă ‘ăi făr de ureche?

De ce să suferim şi eu şi tu…

Fiindc’au decis ei că-i momentu!?

 

Acum că Duţă e tătic

Are nevoie de lăptic, 

De bani de şcoală şi maşină,

Cine merge fără oleacă de benzină?

 

Vedet’ a fost cândva

El nu va dispărea…

 

Blondu’ face rap inutil pe melodie

Pentru că nu are bani de chirie.

Nimeni nu ştie dacă are nume,

Poate e din altă lume?!

 

Preotul fără păr a fugit înainte de proces

Vocea-i este un abcces.

Este subtire şi nu prea greoaie

Sună de parcă n-are oaie.

 

Îmi pare rău de muzica uşoară…

Îmi pare rău, o să vă doară.

 

Rimă-mbrăţişată ştiu să fac

Deşi nu mi-e deloc pe plac.

Regret, am dat-o-n bară

Mai fac una până la vară…