Mihaela Radulescu este o vacă

… de muls.

Nu pricep toate isteriile astea care s-au iscat de la o vreme. Că de ce e jumătate dezbrăcată Madam Rădulescu sau de ce are silicoane mai mari decât creierul? De ce s-a operat la corzile vocale ca să sune ca un bivol în călduri? De ce are venele pe gât aşa groase că ar putea să respire oameni mai mici în loc de oxigen?

De fapt, mint. Concluzia mi-e clară. Tot netotul este la televizor şi, după cum îi spune numele, nu cunoaşte tot (ne-tot).

Norocul lui că sunt eu aici.

O să o spun o singură dată (mint iar): Mihaela Rădulescu e o vacă de muls.

Ea nu mai este un om ca mine şi ca tine, ea a devenit marketing. Este o unealtă care scoate bani şi, poate din întâmplare sau e destinul, numele acestei unelte este vacă de muls. 

Ce spune teoria?

Bam Bam Bam

Femeia are multă piaţă, pentru că tot individul se uită la televizor şi în special la elucubraţii de genul Românii n-au talent. Are multă piaţă şi din alte perspective, doar are peste 40 de ani, dar asta nu e relevant acum.

Cu toate acestea, nu necesită investiţii. Poate pentru că deja s-a operat la tot ce se putea opera. Nu are nevoie să fie băgaţi constant bani în aberaţiile pe care le zice, pentru că alea vin natural. Şi odată cu ele vine şi frustrarea publicului mai puţin familiarizat cu se petrece de fapt acolo.

Aşadar, ce zic eu aici pe mai scurt decât un tweet: Degeaba te enervezi, că ea e doar o vacă de muls.

Şi asta a fost lecţia de astăzi.

Scrisoare deschisă statului,

Bună, Statule,

Nu am fost niciodată prea bună la scrisori, mai ales la cele deschise. Mai degrabă dacă rămân închise. Dar voi da o încercare ăsteia, deşi ştiu că e la fel de interesantă şi de importantă precum o postare în blogul unei studente de 23 de ani care habar nu are încotro merge.

Dragă statule, care mereu mi-ai fost alături, încă de când am venit pe acest pământ, de ce eşti rău?

De ce vrei ca asta să se termine înainte să înceapă şi de ce îţi doreşti să ne trimiţi pe toţi de aici?

Cum să fie pentru tine mai importante condiţiile unei închisori în care a ajuns o prostituată de lux şi care se plânge, pentru că a uitat de unde a plecat, decât soarta ta întreagă? Viitorul tău şi imaginea ta în faţa statelor vecine. Ştii că fac mereu mişto de tine.

Cum să investeşi mai mult în trotuare decât în băncile instituţiilor de învăţământ?

Cum să îţi fie ruşine că vuieşte presa despre condiţiile mizere din închisoare, dar nici să nu te scuturi oleacă atunci când jumătate dintre copiii tăi nu au bani de şcoală?

La urma urmei la închisoare te duci să te simţi rău, nu în vacanţă. Cum ar fi să fie condiţii de lux? Păi am merge cu toţii. Dar scopul lor, pentru care de altfel au fost create, măi Stat, este să pedepsească. Să îi facă buni pe băieţii răi şi doamne pe doamnele rele. Nu să îi aştepte cu patul făcut, petale de trandafir pe jos şi ciocolătică pe pernă.

Felicitări. Ai ucis 3 oameni. Şedere plăcută.

Pentru ultima fraudă.

Anii de miere. 

Tu eşti copilul cel mai prost din curtea şcolii Europei şi a lumii. Dar în loc să mergi acasă să tragi de fiare ca să le arăţi tu lor, tu te duci şi îţi pui aparat dentar când nu ai nevoie şi mănânci lipici din farfurie. Pentru că eşti prost!

Fă-te bine repede! 🙂

Hallo

Mi-am găsit parola, care oricum era ascunsă la vedere.

Adică era aceeaşi.

Poate era ceva de genul nu o găsesc pentru că nu vreau să scriu, pentru că nu ştiu.

Pregăteam ceva frumos de blog. Dar mi-e teamă că nu avem timp de poveşti.

Sfârşitul lumii

Când, constrâns de nevoia integrare şi conformare renunţi la tine.

Scrisul tău nu e al tău, desenul tău nu e al tău, muzica nu-i a ta şi nici visele. Le-alegi dintr-un set prestabilit cu care venim cu toţii.

Şi să nu îndrăzneşti să ieşi de acolo, pentru că lumea dincolo de limitele pe care noi i le impunem nu poate să existe.  Sfârşitu

Detoxifiază-ţi creierul

Alergi după boli care nu există şi după tratamente care să te asigure că nu le ai.

Fugi din farmacie în farmacie şi din magazin eco în bio.

Iei pauze, te laşi de fumat, de cafea, de grăsimi, de mâncat, de jucat, judecat, tv, stat şi te apuci de sport, diete, reţete, detoxifieri şi cure.

Nu ai timp de aflat detalii despre virusuri noi şi îţi este teamă fugitiv să nu le iei şi tu. Nu ştii despre ce este vorba, pentru că nu iei o pauză ca să afli. Eşti prea ocupat, aşa că mai bine previi. Nici tu nu ai idee ce şi nimeni nu ştie. Este în afara ta şi te temi să nu ajungă înăuntru, pentru că te-ar putea opri. Din ce?

Muneşti ca să îţi permiţi să te tratezi de probleme pe care ţi le creezi. Ai nevoie de un ciclu pe care să îl urmezi şi ştii că din negativ înfloreşte pozitiv. Porneşti de aici şi vezi unde ajungi, te menţii motivat şi vinovat. Ăsta îţi e combustibilul.

Şi nu faci toate astea pentru tine, ci din teamă. A ajuns o religie care te pedpseşte dacă nu eşti ascultător şi ajungi să dai o divinitate din ceruri pe marketingul ascuns în spatele unui nutriţionist vedetă. Trăieşti în frică şi-n teroare şi nu este impusă de altcineva, e cea mai groaznică, e aia pe care singur ţi-o creezi.

Acum nu mai mănânci, ci numeri grăsimi.

Nu bei, numeri calorii.

Nu zâmbeşti, ţii la distanţă ridurile.

Nu dormi, previi cearcăne.

Nu găteşti, mănânci bio.

Nu te joci, te asiguri că introduci divertismentul în rutina ta.

Nu stai, te temi pentru atrofierea muşchilor.

Nu te bucuri, îţi creşti durata de viaţă cu câte 30min/sesiunea de râs.

Nu ajuţi, îţi asiguri un loc în rai.

Nu te relaxezi, previi îmbătrânirea.

Nu iubeşti, produci oxitocină albă pentru zile negre.

Libertatea de exprimare dusă la extrem(ism)

Poate avem nevoie de un update la legi.

Poţi să te pui în mijlocul pieţei dacă nu-ţi convine ceva şi să îţi expui frumos nemulţumirile. Poţi să ai păreri oriune şi oricând, care ajung la orice om de pe planetă. Poţi să fii tu, că-i liberă exprimare cam peste tot în lume. Ideea e că nu prea trebuie să te iei de lucrururile la care o persoană ţine… Cam deloc. Pentru că libertatea ta se termină unde începe a altuia.

Dar există şi zonele NU, sunt alea care nu s-au pus în acord cu zona în care tu trăieşti şi nu îţi respectă ţie regulile. Şi din moment ce sunt doar regulile TALE, nu le poţi impune altcuiva. Nu poţi striga că vrei libertate de exprimare, dacă încerci să obligi oamenii să o adopte, nu poţi pretinde nimic cuiva care nu vrea şi nu crede în ce propui tu. Ăsta este un fel de rezumat al libertăţii.

În metrou nu poţi să obligi oamenii să nu poarte pantaloni, ci faci frumos un event pe Facebook şi îi întrebi dacă vor. Pentru că-i respecţi şi nu-i pui să se dezbrace la comandă. Şi nici nu spui că ăia din altă ţară sunt proşti că nu se dezbracă şi ei în tren. Îţi vezi de treaba ta, poate te lauzi cu părerea ta în scris sau în desene, dar fără să jigneşti vizibil pe cineva. Că nu toţi avem aceleaşi pedepse şi aceleaşi legi.

Şi dacă o masă întreagă de oi comentează că teroriştii nu înţeleg, poate ar trebui văzute diferenţele dintre civilizaţii. Poate cineva ar trebui să se întrebe de ce credem noi că binele nostru e binele tuturor.

Noi ne apărăm nouă libertatea de exprimare, în timp ce ei îşi apără lucrul în care cred cel mai tare. Realitatea e diferită în funcţie de zona din care priveşti, iar verdictul nu este niciodată simplu.

Iar situaţia era evitabilă, din moment ce bad guys au anunţat că vor face ce-au făcut dacă good guys nu se opresc. Şi s-au oprit? Nu prea.

Etichetat , , ,

Rezoluţii zilnice, filosofii ieftine

Să nu mai trăim viaţa dintr-o rezoluţie în alta.

–––––––––––––––––––

N-am mai dat de mult pe aici şi nu din pricină că îmi indeplinesc rezoluţii. Am uitat, ca-n fiecare an, să-mi stabilesc câteva. Poate anul ăsta fac o rezoluţie de a-mi scrie nişte gânduri pentru 2016.

M-am săturat de trăit dintr-un gând într-altul, o rezoluţie în alta, între două aşteptări. Viaţa-mi este pe-un peron, la propriu şi la figurat. Şi tot umblând din tren în tren şi din gară în gară, mi-am dat seama că nu-i drumul bun ăla care te-ntoarce şi te răstoarnă.

Şi-am zis să mă-mpărtăşesc şi să-mpărtăşesc.

Dar dacă nu trăieşti între rezoluţii, atunci între ce te afli? Mai bine nicăieri sau între constrângeri?

P.S. Mi-am propus să devin Radufconstaninescu al femeilor.

Etichetat

Jignire de Crăciun

Crăciunul acesta, pentru că nu am fost activă în ultima perioadă în mediul online am primit jignire.

De la un prieten de la care nu mă așteptam, deși de ceva vreme nu am mai dat pe la el.

Încântată fiind de mailul primit de sărbători de la Goodreads, un fel de Facebook, dar cu multe cărți și alte nebunii de genul am zis să-l deschid… Deși nu-mi stă în fire.

*tensiunea crește*

Era un fel de review al anului, gen cum este pe Facebook, în care afli tot ce ai făcut în toate aceste 12 luni.

Ce am aflat eu?

Dezamăgire

Goodreads îmi spunea: Felicitări, Mădălina. Anul acesta ai citit 3 cărţi.

3

3

Doar pentru că nu m-am grăbit să-ţi spun ţie, nu înseamnă că trebuie să mă tratezi aşa!

Sunt un om simplu.

Etichetat , ,

Nu te ascunde în măşti străine

Despre cum să nu te machiezi şi cum să nu te ascunzi în spatele unei măşti care nu îţi aparţine. Poate doar seara când ajungi prea târziu pentru a mai avea timp pentru introspecţii şi analize fine o să te vezi aşa cum eşti tu, cum ai fost şi cum te-ai schimbat. Cum parcă în oglindă, fără toate astea, nici măcar nu mai eşti tu. Dar nu ai 5 minute de pierdut, nu ai timp să stai, fiecare secundă este deja alocată, una pe câte o categorie, într-un tabelaş micuţ organizat pe culori. Nu erai asta.

Acum ai o oră pentru sănătate, o oră pentru viitor, o oră pentru dezvoltare, alta pentru glume care nu mereu te reprezintă, multe altele pentru muncă şi pentru a fugi de tine şi de alţii. Transformi pasiunile în minute de exerciţiu, iar dragostea devine un proces chimic care trebuie întreţinut.

Nu îţi pune fond de ten care să te ascundă mai departe, unde nici măcar tu nu te regăseşti. Cu pete şi cearcăne, cu semne lăsate de răni care cândva au durut, cu linii fine în piele care nu îţi trădează vârsta, cu urme ale nopţilor pierdute şi ale dimineţilor în care cântai întorcându-te pe jos din club.

Renunţă pentru o clipă la tuşul de ochi, la rimel, la fard. Lasă-le pe toate şi ai curajul de a vedea tot ce e în spatele lor, ceva ce nimeni nu a mai văzut de mult. Codiţe mai lungi şi mai negre nu o să-ţi acapareze problemele şi nici nu o să le ascundă, nu o să te facă altcineva. Poate cel mult să-i păcălească pe cei pe care te minţi că îi cunoşti preţ de cinci minute şi care apoi dispar o viaţă.

Vorbeşte, nu lăsa un ruj sau un contur de creion să te închidă şi să distrugă idei şi planuri. Nu de-asta sunt acolo, ci ca să nuanţeze şi să susţină. Renunţă la ele â şi o să ştii care eşti tu şi care este partea bolnavă, care este cea la care trebuie să renunţi. Nu colora suferinţele frumos în roşu ca să te prefaci că nu există. Lasă-le pale, lasă-le să doară şi să schimbe.

Nu pune sclipici sau blush sau alte nebunii, că nu este gata opera. La final sărbătoreşti.

Etichetat ,

Trenduri iarna 2014-2015: Poziţia covridog

Iubitele şi iubiţii mei iubitori de fashion şi trenduri, *sclipici roz şi pisicuţe*

Astă seară vorbim despre ce mai e nou şi naşpa în ultima perioadă în viaţa de zi cu zi dar mai ales PE REŢELELE DE SOCIALIZARE.

Este clar ca bună ziua că fetiţele de -18 ani ar trebui să se ţină departe de orice hi5 modern. Şi zic fetiţe că există un singur gen multă vreme: ăla de fetiţe. De ce? Pentru că trendurile care pe piţipoancele +30 le lasă la fel cum le-au găsit, pe alea de 15-16 le afectează pe viaţă.

Şi mă refer la probleme grave de sănătate, la deformarea feţei şi la pierderea completă a greutăţii capului.

Sincer, mi-e lene rău să caut o poză că tocmai am ratat câteva. Şi cât efort să pun în mulţumirea unui cititor rătăcit!?

Dacă tu cunoşti o tânără între 13-18 ani, spune-i că e semi-retardă, închide-i Facebook-ul, smulge-i părul, fă o păpuşă voodoo şi tortureaz-o atât pe ea cât şi varianta ei reală. Ok, poate până la partea cu Facebook-ul… Chiar şi după dacă ai curaj. Cine sunt eu să spun unde să te opreşti?

Trendul din iarna 2014-2015, din câte am observat, riscă să le lase pe fetiţe într.o poziţie de: am ajuns la mijlocul covridogului. Cu buzele nici prea depărtate, da nici prea strânse ca în duck face, cu o privire de zâne constipate, care şi-au dat seama că un covridog nu le face prea bine.

De ce naiba trebuie să urmezi un trend care-ţi spune cum să-ţi ţii buzele?

Ce rahat mai e şi ăsta?

Chestia asta e super simplă… În mare se rezumă la: lasă-le în rahat aşa cum sunt ele. Nu te chinui să semi închizi ochii, că ăia sunt acolo ca să vezi, fă! Nu încerca nici să ţugui buzele, că faci febră la obraji şi lasă pentru numele a tot ce-i sfânt nasul aşa cum e el. Poate nu înţelegi, da e vital să rămână aşa cum a apărut.

Da tu poţi să respiri şi pe gură!

Etichetat